toggle menu

Carbon & Phane - Inima



[INTRO: DJ Nasa]

Au fost de-ajuns câteva bătăi ale neghioabei tale inimi, ca de-ndată să șovăi, să dai înapoi?
Te-a durut cumva mâna sau piciorul când te-au izgonit bogătanii atunci de la bâlci? Ia spune, ce te-a durut?
"Tot inima"
Ei, vezi, inima. Mereu, și mereu inima

[VERSE 1: Carbon]

Inima, doar ea simte
Inima, ea nu minte
Câte-am tras, câte-am dres, și-am facut, merg înainte
Cu durerea asta ce-o port în mine
Dacă eram robot, era mai ușor s-o suport, în fine
Azi am filme horror, atras de-o lamă de ras
Sunt în impas, soro, nu vreau să fac primu' pas
Mi-arunci priviri tăioase, sângele-ncepe să fiarbă
Dispari, iluzie macabră, transfuzie cu otravă
Oare-am umbre-n gânduri, transpuse-n sumbre rânduri
Și camera mea e-o cutie funebră din patru scânduri
Ochii fixați în gol, ignoră pieptu' ce scoate suspine
Ce-mi șoptesc că mai am un strop de viață-n mine
Voci din senin, toni cristalin, ce apar, dispar, revin iar
Și universu' fizic se clatină, iar și iar
Pare, amplifică trecutu', ce-a rămas
Un balast alb-negru, color, depinde de contrast, tu
Inimă, tragi semnalu', când simți calvaru'
Și în cele patru cameri, amesteci dragostea și amaru'
Tu îmi tai răsuflarea, în cădere ca Niagara
Rămâi tare, inimă, ca piatra, și du toată povara
[BRIDGE: Carbon]

Cară, cară, inimă
Du-le pe toate, îndură-lepe toate

[Chorus: DJ Nasa]

"Inima asta
Inima
Asta"
"Inimă, du-le pe toate, îndură-le pe toate"

"Inima asta
Inima
Asta"
"Inimă, du-le pe toate, îndură-le pe toate"

[VERSE 2: Carbon]

Mama s-a dus, undeva sus
Tata la fel, cu sufletu' descompus, sunt la polu' opus
Ce-ar mai fi de spus, în acest ceas [?], de bun rămas?
În amintirea lor, ce-mi dă fiori reci la parastas
Da' tu, inimă, îndura, să nu mă lași în impas
Fii bună cu mine, c-am postat, nu pulbere și praf, și
Cu femeia am comis-o grav, alte zdrențe-n cearceaf
Merit toată cianura ei, din privire și glas
Îi simt în ceafă suflu', cum își varsă nădufu'
Înăuntru, toți dracii urlă grotesc, vor să-mi invadeze duhu'
M-agăț de îngeri albi, ce plutesc pe mare albastră
Mă mut din cub, în cub, și lumea asta-i atât de vastă
Oare am strâns în mine toată tensiune din soare?
Și-am stins lava ce-mi curge-n vene, cu apă de mare?
Prin urmare, orice sentiment a devenit sediment
Inimă de piatră, sper să lași ceva în testament
[OUTRO: Cabron]

Inimă
Tu știi ce porti în tine
Tu n-ai cum să mimezi fericirea
Ești crudă
Uneori te-aş smulge din piept
Da' țin prea mult la tine, inimă
Tu mă faci să simt, cum vibrezi
Cum te strângi și te relaxezi, odată cu mine
Pe viață
Așa cum bați