toggle menu

​narcoBranco - Infinitul din secunde



Tată-ţi mulţumesc. Tu eşti creaţia, inspiraţia
Vibraţia, revelaţia, întregul, fracţia
Inspir praf marţian, delir mistic spaţial
Pe-aici viaţa-i servită parţial cu raţia
Ştiu că eşti supraraţional ca meditaţia
Şi eu un animal captiv în rezervaţia urbană
Unde graţia ta-i pângărită de conspiraţia
Ce propagă panica şi agitaţia
Cine să facă diferenţa ce e bine şi rău?
Ne bombardăm şi punem la mijloc numele tău
Scientiştii, metodiştii, israleliţii
Toţi prozeliţii se pierd disperaţi în definiţii:
Babylon-Zion, iad-rai, abis-paradis
Legi din Sion, aici este un haos de nedescris
Vor credinţă palpabilă din religii sau ştiinţă;
Poate ţine de fiinţă, sută la sută conştiinţă
Sau poate de-acceptare, respect pentru viaţă
Da’ cine-s eu s-am păreri despre tine?
Tată, iartă!
Iartă, Tată! Încurcate-s căile Tale..

Şi eu-s plecat, slăbit, vădit rătăcit
Azi promit ceva, mâine las de dorit
Ce om ipocrit, cum dau vina pe timp
Doamne, cum pic! Momentu' doare cumplit
Plecat, slăbit, vădit rătăcit;
Azi pot cere tot, mâine nu mai vreau nimic
Ce om ipocrit, cum dau vina pe timp
Doamne, cum pic! Momentu’ doare cumplit

Trecutu’-şi lasă amprentele, îi simt efectele
Regretele nu le pot şterge cu buretele
Ştii că nu-s un scrobit cu manşetele patate de sange
Frate! eu-s tocmit cu sentimentele
Lasă argumentele, contraargumentele
Simte elementele şi viaţa-n toate aspectele
Florile, insectele, planetele, totu’-i sublim
Port foc divin cu mine precum cometele
Energiile-s vii, vin peste galaxii
Tu-ţi baţi capu’ cu PI in dezordinea de zi
Faci cum crezi şi ştii, nu te pun la zid
Că eşti parazit, MC sau membru de partid
O să vezi în timp şi timpu’ o să te-nveţe
Moneda cu care plăteşti, are două feţe
C-am forţa să fac mintea zdrenţe, inima să-ngheţe
Dar şi lumină caldă care să dezgheţe
Vezi doar forme şi judeci după aparenţe
El stă-n esenţe, nu poţi cuprinde marea fineţe
Infinitu’ din secunde, nu te poţi ascunde
Că oricând, oriunde, te vede, te-aude
Oricând… Oriunde…
Te vede, te-aude. Nu te poţi ascunde
Infinitu’ stă-n secunde…

Îngeri decăzuţi cu aripile fracturate
Zi şi noapte, ţin dezbateri despre divinitate
Despre viaţă, moarte, speranţă, păcate;
Puţini sunt cei care văd cum te manifeşti în toate
Energia ta în diverse forme şi chipuri
Unii joacă rolul tău, ne implantează cipuri
Şi noi alergăm după tot felu’ de nimicuri
Ne limitează spaţiu’ şi timpu’. Tu eşti infinitu’