toggle menu

​narcoBranco - Scantei de geniu ard in multime



Nu contează în ce loc, nu contează în ce casă
Contează că s-a născut cineva sub o stea norocoasă
S-a aşezat la masă, a pus mâna pe un creion
A scris pe hârtie primele impresii despre viaţă ca om
Zi de zi, tripat pe poezii, proză, filozofii;
Dus de fantezii, sedat de amnezii pentru a descoperi
Prin izvoru’ cunoaşterii, să stingă setea de a ştii
Să prindă aripi de înger şi demon, între a fi şi a nu fi
Toţi îl priveau ciudat, stătea mereu izolat
Nu vorbea mult, neîntrebat, mulţi îl credeau un ratat
Spunea că scrie doar pentru eliberări metafizice
Până când un prieten l-a-ndemnat într-o zi să publice
A bătut la uşi ferecate, a văzut visele spulberate
Manuscrise refuzate. Ăştia vor spiritul viu să-l ingroape!
În miez de noapte, pierdut în singurătate, rupt de realitate
Scrie o carte cu litere de lege şi merge mai departe
Trece peste limite acceptate, calcă sisteme forţate
Şi-aduce tot mai aproape orizonturi îndepărtate
Pentru cititori din gloate, gânditori cu minţi luminate
Cârtitori pe la spate şi editori cu urechi astupate


Refren:
Chiar dacă mă zbat în mizerie sau trăiesc în aur
Eu doar pentru ideile mele vreau să primesc lauri
Însă critica subiectivă nu mă poate aprecia
Mă-ntreb, îi interesează opera sau persoana mea? (x2)
Obţinând faima, şacalii au început să iscodească;
Căutau un trecut să mă compromită, făcându-mi o mască
Auzeam tot felul de bârfe neadevărate; ca nişte târfe
Colegii de condei băgau strâmbe despre mine, frate
Se luau de chestii nerelevante şi le scriau în ziare;
C-am stare socială precară şi n-am studii superioare
Lipsit de idei revoluţionare, dixiit din speţe inferioare;
Un şarlatan c-un mare tupeu, ieşit la vânătoare
Să doboare de pe piedestal vechii scriitori ramoliţi
Iar eu, un nou venit, am declarat că toţi sunt depăşiţi
Ştiţi, culmea e că nimic nu mi s-a spus în faţă
La evenimente mă lăudau zâmbind, dar cu inima de gheaţă
Şi capul lor în ceaţă, şi-l ţineau pe sus cu mândrie
Şi mă tratau frumos, cu o suspectă mărinimie
Parc-ar fi o datorie, căci auzeam: „Eşti ca noi!”
Şi-mi spuneam că mai ieri, oamenii ăştia mă împroşcau cu noroi
Scârbit de atâta snobism pe metru pătrat
Mă-ntrebam dacă mă înţelege cineva cu adevărat
Parcă vedeam mii de infatuaţi stând pe comodă
Răsfoind cărţile mele doar pentru că sunt scriitor la modă
C-un trecut dubios şi vehement criticat
Un om foarte controversat, un bun subiect de discutat

Refren x 2