Kazi Ploae - Zău (Ft. Elianne (ROU))

1000 de traume toamna
100.000 de strofe pentru
100.000 de stalkeri
Care privesc din grote

Zilnic le respir jegul
Zâmbetul lor e fals
Minciunile lor sunt reguli
Lângă visele lor dezastru

Sunetul lor de plastic
Pare că n-are slove
Și dacă te bagi în față
Înseamnă că ești de probă

Așa de rău sună totul
Ușor să devin nostalgic
Și s-o dau în Alzheimer gen
“Nu te voi uita vreodată”

Casă pe deal, femeie la geam, mеreu n-are bani de mâncarе
Băiatul plecat, când încearcă să fie serioasă le știe pe toate zice:
Pasivitatea noastră legitimează analfabeți
Lumea fuge din țară de frică și foame la greu de decenii întregi

La 1000 de tone de aur
Femeia emite pretenții
Iluzia consumată rezultă
Realul emetic al vieții
Până când te minți?
Până când nu mai e stres
Dorințele tale devin realități
Și tu ești doar un munte de jeg

Azi e ziua lui liberă, nu știe ce să facă
Bate în pereți ca un souvenir of sadness
E resale de presets în sipetul cu griji
Deschis doar noaptea când vine pe furiș

E un șarpe sub cearceaf, șopârle sub covor
Oriunde am fost am întâlnit doar turnători
Lumea asta arde în fiecare zi
Te-am așteptat mereu, e păcat că n-ai venit

Wake and bake non-stop până s-a trezit
Se auzea cristal n-a înțeles nimic
Trăiesc în totalitarism dar mi-am dat seama prea târziu mi se părea că parcă știu

Comments

  • ×